Biserica Sf. Spiridon Nou – Bucuresti
Duminică, Noiembrie 30th, 2008Biserica Sf. Spiridon Nou
Adresa : Calea Serban Voda nr. 29
Hram: Sf. Spiridon al Trimitundei, Sf. Visarion
Stil arhitectonic: Traditional
Ctitorie domnească începută în 1766 de domnitorul Scarlat Ghica.
Reconstruită în 1858 de Mitropolitul Nifon, pictată de Gh. Tattarescu biserica are
vitralii cu scene biblice. Deţine moaştele Sf.Spiridon.
Socotita drept cea mai mare biserica ortodoxa din Bucuresti, se afla la mica distanta de piata Unirii. Pe locul actualului lacas a existat un altul, zidit intre 1766-1768, ctitorie a domnitorului Scarlat Ghica si terminata prin grija fiului sau, domnitorul Alexandru Ghica .
Nu se stie cat de mare a fost biserica, dar a fost manastire domneasca, una dintre cele mai mari din tara. Din cauza daunelor suferite la cutremurele din 1802 si 1838 si la incendiul din 1822, biserica s-a ruinat. In anul 1852, epitropia a hotarat cu aprobarea domnitorului Barbu Stirbei sa rezideasca lacasul.
Actuala biserica a fost construita intre 1852-1858, iar in 1860 a fost resfintita de Mitropolitul Nifon. Au contribuit arh. Xavier Villacrosse si arh. L. L. Lipitzer, iar Gh. Tattarescu a pictat-o in stil renascentist.
In 1885, un vant puternic a daramat foisoarele celor doua turnuri de la fatada principala, dar refacerea imediata a acestora nu a respectat aspectul lor initial. Cutremurul din 1940 si bombardamentele din 1944 au afectat constructia care este refacuta in timpul Patriarhului Justinian Marina, in 1954. Atunci s-au adaugat si doua balcoane laterale, rezemate pe stalpi si un al treilea balcon pentru cor. Resfintirea a fost facuta de Patriarhul Justinian si Patriarhul Chiril al Bulgariei. Tot atunci s-a hotarat ca aceasta biserica sa devina paraclis al Patriarhiei Romane cu statut de stavropighie patriarhala. Patriarhul Justinian a fost intronizat aici la 6 iunie 1948.
Intre 1966-70 s-au inlocuit fundatiile initiale din piloti de stejar (batuti in terenul in care nivelul apelor subterane este foarte ridicat, fiind in apropierea Dambovitei). A fost facuta pardoseala din marmura si intarite turlele si boltile. Proiectul a fost indrumat de acad. prof. ing. Aurel Beles, ing. Dumitru Gh. Popescu, ing. Ioan Eugen Beles (jr.) si maistrul Mihai Ignat.
In 1986, lucrarile metroului au afectat altarul bisericii, consolidarile fiind executate dupa planul arh. C. Pavelescu de la Arhiepiscopia Bucurestilor. La reconstructia bisericii au fost pastrate mormintele ctitorilor – domnitorul Scarlat Ghica, fiul sau, Alexandru Ghica si familia acestora.
Biserica in stil neogotic si neobizantin, are la intrare un portic frumos situat intre turnurile laterale.
Dimensiunile impresionante sunt pronuntate de 6 ferestre mari, decorate cu vitralii confectionate la Viena, cu scene biblice si icoane de sfinti. In biserica se pastreaza o icoana a Maicii Domnului din 1881, imbracata in argint si o icoana din secolul XVIII cu Iisus Hristos.
Ornamentatia exterioara in stil neogotic este realizata din ceramica rosie, iar deasupra intrarii se afla o mare rozasa sculptata in piatra.
Biserica a fost reconstruita cu putin timp inainte de Unirea Principatelor din 1859, atunci cand Tara Romaneasca era sub dominatia Imperiului Otoman, ceea ce dovedeste cat de puternica era spiritualitatea acestei tari mici, care a putut realiza in conditiile de atunci o astfel de constructie, la cel mai inalt nivel al acelei epoci.
